Udarea patului pentru copii mici care inca nu au ajuns sa faca la olita este in general acceptata si inteleasa pentru ca datorita varstei fragede nu au ajuns la nivelul dezvoltarii necesar pentru acest lucru. Problema se pune cand te confrunti cu aceasta problama iar copilul tau a depasit varsta de 5 ani.
Un procent destul de mare (pana la 20% dintre copii) sunt afectati de enurezis. Baietii sunt afectati in proportie de 75% pe cand fetele doar in 25% din cazuri. O alta problema este  boala  poate aparea pana la varsta adolescentei, lucru deloc de neglijat ce duce adesea la scaderea stimei de sine, pierderea increderii sau inchiderea in sine.

Neavand o cauza clara, se spune ca apare ca urmare a unei intarzieri in dezvoltare. Specialistii si cercetatorii inca cauta si nu s-au pus de acord; probabil ca va mai trece ceva timp pana se va lua o hotarare. Se intelege ca vorbim de enurezis dupa ce am exclus orice alta tulburare nefrologica. Mai exact, afectiunea se numeste enurezis nocturn si poate fi de doua feluri:

• enurezis nocturn primar consta in udarea patului de catre copilul care a facut acest lucru intotdeauna;
• enurezis nocturn secundar atunci cand copilul a avut o perioada in care nu a udat patul dar acest lucru a reinceput.

Trebuie spus ca un factor important in aparitia enurezisului la copil este cel genetic. S-a constatat ca daca unul din parinti a avut enurezis, cresc sansele cu aproape 40% ca si copilul sa aiba enurezis. Daca amandoi parintii au avut astfel de episoade in copilarie, sansele cresc cu pana la 70%.